Incepea cum diana si victor se casatoreau si cosmin din F (ala de canta la chitara, daca il stiti) era preot si dianei nu ii convenea. Si ala a inceput sa se lalaie ca la biserica si diana era bosumflata, si toate astea se intamplau pe scarile din fata blocului dianei (rusu).
Si apoi ceva unrelated. Se facea ca eram toti pe scarile liceului si fugeam ca disperatii si deodata o vad in fata mea pe oana (din D, sau care a fost la mare cu noi) ca se tine de mana cu poponarul din F (ca tot se vorbea de el pe aici). am ramas f socata, mai ales ca el e scund. )))
_______________________________________ Without you I was broken but I'd rather be broke down with you by my side.
_______________________________________ "Un sfert de viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. "
_______________________________________ Eu stiu, fericirea nu doarme
#171
Ozana Let's get retarded Din: Cluj-Napoca
Postari: 3568
pai, emilia a incercat sa inscrie in doua topicuri, poza ei cu care a castigat si de aceea acele topicuri sunt cum sunt, adica busite. si ma gandesc ca daca le sterge nu ar mai fi ceva.
_______________________________________ Without you I was broken but I'd rather be broke down with you by my side.
#174
Ozana Let's get retarded Din: Cluj-Napoca
Postari: 3568
Am visat odata.... incep sa va povestesc un vis al meu atat de complex ca nici eu nu stiu ce sa inteleg din el, dar am sa vi-l povestesc asa cum il mai retin minte ca sa vedeti si voi ce este in mintea mea.
Am visat ca eram in noua casa a mamei mele, avea o casa mare si frumoasa ca in revistele de design si stergeam praful nestiind ca mama se uita la mine, iar apoi dintr-o data, m-am facut atat de mica incat am ajuns sa umblu in acel praf ca si cum as umbla in desert, iar in desert dupa ce am umblat muuult, muuult, muuult si am lesinat de slabita ce eram, am devenit un rau care a imbogatit si infrumusetat acel tot desert. Apoi ma trezesc ca eram lacrima de pe obrazul cuiva, lacrima pe care altcineva o sterge si brusc devin cuvintele acelei persoane [care stersese lacrima] pe care le-a soptit la ureche. De aici drumul meu continua cum ca devin visul acelei persoane care plangea. Stiti care era visul ei? Acela de a avea un cal alb. Apoi, ma transform din vis in...tr-o caramida. Dadadada, intr-o caramida, de departe vad si caii albi. Era aceea ultima caramida pe care zidarul o aseza in constructia lui. Constructie la care lucrase cica 10 ani, pentru el si familia lui pe care o iubeste mult. In timp ce zidarul aseaza caramida, una din fetitele lui, facea o poza... ma transform in aceea poza, care la urma urmei, peste alti 10 ani, devine cenusa. O cenusa care e imprastie in jucariile uneia dintre fetite, jucarie care pana la urma este aruncata la gunoi, o amintire de-a uneia dintre fetite. Apoi incet, incet ma transform intr-o amintire [nu stiu a cui eram], dar stiu ca eram o amintire urata, amintire pe care aceea persoana incerca s-o uite mereu. De acolo... brusc ma intorc .... in prima faza, doar ca eram mama mea, privindu-ma sau privindu-mi fiica cum stergea praful.
))
