 OzanaLet's get retardedDin: Cluj-Napoca
Postari: 3568
|
|
Am avut un interviu... cu un jurnalist de la Adevarul de Cluj de dimineata, deocamdata mi-a trimis pe internet varianta finala, in caz ca vreau ceva sa editez... O sa cumpar si articolul ca sa-l vedeti. 
"„Fotografia înseamnă o evadare”
Ozana Mureșan este o tânără pentru care fotografie reprezintă mult mai mult decât o simplă imagine bidimensională. Finalistă la Festivalul Național de Arte pentru Liceeni ediția 2010, tânăra artistă consideră că fotografia îi deschide o ușa către o altă lume.
Cum ai descoperit fotografia?
Am descoperit fotografia acum 4 ani, însă atunci nu eram conștientă de această descoperire. Pur si simplu a venit de la sine; nu aveam aspirații înalte.
Începuturile sunt ca toate începuturile, iar începutul meu in acest domeniu, a fost… un telefon mobil cu camera foto de 2 mp, telefon pe care-l adoram numai prin simplul fapt că aveam mereu un “aparat de fotografiat” la mine. Fotografiam orice, de la lucruri firave, precum o insectă sau o păpădie până la peisaje deosebite. Eram într-o permanentă dorință de a “vâna” orice și oricând, capturându-l veșnic. La urma urmei, asta și reprezintă o fotografie, nu? Capturarea unui moment important din viața noastră, iar apoi păstrarea lui.
Ce reprezintă pentru tine fotografia?
Fotografia, pentru cei mai mulți, înseamnă o adunare cu familia la masă cu ocazia unei sărbători și-un “Zâmbiți!” iar in final se aude, parcă șoptind, aparatul cu un “Click”. Însă, pentru mine, înseamnă cu totul și cu totul altceva: un mod prin care este posibilă exprimarea mesajului dornic să evadeze din adâncul interiorului nostru; pentru mine înseamnă o evadare.
Anul trecut ai fost printre liceeni acceptați pentru Marea Finală a concursului LicArt (Festivalul Național de Arte pentru Liceeni), iar anul acesta ai din nou mai multe fotografii semifinaliste la același concurs. Ce reprezintă pentru tine experiența LicArt?
LicArt, pentru mine, înseamnă (auto)cunoaștere. Numai datorită unui concurs de talia LicArt-ului poți să te descoperi. Ai timp în cele 6 luni să te cunoști, să te ambiționezi și să renunți; să-ți cunoști și să-ți învingi limitele; să te înalți și să te prăbușești.
Devenise deja o rutină care, chiar și așa, schimbă rutina propriu-zisă. Numai eu știu câte nopți am stat să aleg fotografiile și câte nopți am tot ... amânat, pe motiv că azi iar nu-mi simt sufletul. De asemenea, tot cu ajutorul LicArt-ului am descoperit arta: de la compozițiile lui Johann Sebastian Bach până la schițele lui Picasso. Înainte nici măcar nu eram interesată, dar treptat, prin dorința de a evolua, am început a mă documenta și astfel am înțeles un lucru, căci cu cât cunosc mai multe lucruri, cu atât realizez că nu cunosc destul.
Ce consideri că te inspiră cel mai mult? Ai un subiect preferat de fotografiat? Fotograf preferat?
Fără doar și poate, viața fără perdele este o sursă de inspirație nelimitată. Viața, așa cum este. Naturalitatea ei este un subiect foarte greu de capturat, dar si interminabil - acesta e farmecul ei .
James Nachtwey este unul dintre fotografii mei preferați. El nu este orice fel de fotograf, ci unul de război. Fotografiază suferința celor care sunt condamnați să facă față unui război, a unei suferințe acute, pentru ca noi, cei care avem dimineața pâine pe masă și seara acoperiș deasupra capului, să știm ce înseamnă să fii în mijlocul acestei furtuni, dar mai ales, să facem ceva împotriva marilor probleme ale planetei, ale omenirii. Un alt fotograf ar fi Vlad Eftenie, un bucureștean arhitect care și el la rândul său fotografiază viața fără „retușări”.
De-a lungul timpului, a existat cineva care să te formeze, care să-și pună amprenta asupra stilului tău?
Nu, nu a fost nimeni care să mă îndrume în acest domeniu, după cum am spus și anterior, totul s-a petrecut de la sine fără a-mi propune ceva. Mulți oameni au rămas surprinși când le-am mărturisit că mi-am fost propriul profesor, iar în cele din urmă m-au întrebat cum am reușit, iar eu plină de blândețe le răspundeam: „Sunt atât de „eu”… atunci când mă știu cu aparatul de fotografiat în mână. Parcă face parte din mine.”
Ce definește o fotografie reușită? Tehnica sau viziunea?
Cu siguranță viziunea. Nu vei întâlni fotografi renumiți prin simplul fapt că știau a mânui aparatul de fotografiat, ci îi vei cunoaște… datorita viziunii lor asupra vieții.
De ce are nevoie un tânăr care vrea să facă fotografie?
Consider că un tânăr are nevoie de o dorință acută de a experimenta și de o răbdare nesfârșită pentru ca el să poată să pășească în lumea fotografiei, deoarece este un domeniu care trebuie exploatat intens și de altfel este unul care … merge lent. Uneori s-ar putea să fiți puși in fața acelei situații în care va trebui să-i oferiți fotografiei mai multă atenție decât vouă înșivă. Nu recomand fotografia pentru cei care se plictisesc ușor deoarece rezultatele nu se văd peste noapte, ci doar peste câțiva ani.
Ce alte pasiuni ai înafara de fotografie? Ce faci când nu ai aparatul foto in mână?
O altă activitate care-mi diferențiază viața de restul vieților este desenul. La fel ca și în fotografie îmi place că am libertate, că pot să călătoresc oriunde cu mintea fără ca cineva să îmi atragă atenția crud că acele lumi nu există. Tocmai datorită mie, tocmai datorită acestor lucruri mărunte precum creionul, foaia, gândul, click-ul ele există și nu ar trebui să ne îndoim niciodată de aceasta. Printre altele ar fi și tenisul. Ciclismul este iar o aventură pentru mine. Urc dealuri cu ambiția mea veșnică, iar apoi le cobor curajoasă, străbat drumuri necunoscute și învăț lecții nebănuite despre cum e să fii călător în viață.
Să nu uităm de cântatul la chitară cu prietenii la un foc de tabără, de Whist, de vinul fiert cu scorțișoară – iarna – si limonada - vara.
Ca o concluzie, ai un mesaj de transmis celorlalți tineri fotografi?
În fiecare din noi s-a investit ceva minunat. Fotografia este ceva extraordinar și consider că momentele sunt prețioase cu atât mai mult cu cât pot fi “prinse” și păstrate. Vreau să încurajez pe oricine își găsește plăcere in a face fotografii, să continue, să se exprime, să-si prezinte inima. E minunat să te exprimi, iar fotografiile reușesc să redea starea sufletească într-un mod magistral.
În concluzie, doresc tuturor fotografilor să fie doar în curs de urcare în progresul lor, în realizarea lor ca artiști, în dorințele și planurile lor pentru această pasiune și nu uitați, fotografia e o trăire, o poezie a sufletului, simțirea clipei trecute și nu un arsenal de obiective si aparate. "
|
|
<
