 emMamalDin: Bc
Postari: 1177
|
|
cat d etare poate sa fie sa fii scriitor, sa ai 70 de ani, sa ai blog, si sa te descrii asa?
Emil Brumaru. Genial 
Mama mi-a spus că, de fapt, m-am născut pe 25 decembrie 1938. Tata mi-a spus că, pentru a fi luat cu un an mai tīrziu la armată, naşterea mi-a fost declarată la Primăria din Bahmutea (judeţul Tighina) pe 1 ianuarie 1939. Eu le-am spus, mult mai tīrziu, pe la vreo douăzeci de ani, contractīnd un t.b.c. pulmonar, că degeaba s-au strofocat ei, tot n-am făcut armata, deşi, ca medic uman, am grad de ofiţer! Indisciplinat din scutece, am fost eliminat de la grădiniţă fiindcă trīnteam fetiţele īn zăpadă, le ridicam rochiţele şi le muşcam de burtică. Īn clasa īntīi la Ciceu, m-am īnhăitat cu Ani, o unguroaică de vīrsta mea, ce mă striga arhetipal: Băiatule! Da, umblam prin gunoaie şi mīncam resturile găsite, ni se păreau delicioase. Tot de la Ani, īntr-o vizită a părinţilor mei la ai ei, am furat o planşă colorată cu soiuri de ciuperci, decupīnd-o, expert, cu lama, dintr-o enciclopedie germană. O am şi acum! Şi tot cu ea, īntr-un beci, ne-am arătat unul altuia puţele. Numai că Ani m-a pīrīt īngeraşului, iar el i-a zis mamei de isprava asta; maică-mea m-a bătut şi mi-a interzis s-o mai frecventez pe Ani. Drept care am racolat-o pe Doiniţa, am dus-o īn coteţul plin cu lemne tăiate, am dezbrăcat-o şi am iniţiat-o! Doiniţa s-a lăsat şcolită, apoi a ţīşnit, goală, prin curte şi s-a dus urlīnd la maică-sa!!! Nou scandal! Nu mai aveam acces decīt la femei mature. Profitīnd, am mīngīiat-o, luat protector īn patul ei de veşnică bolnavă, pe doamna Manolache, soţia picherului; avea coapsele moi şi sīnii destul de generoşi. Ea, amuzată, a ţinut secretul doar īntre noi doi. Anii au trecut. Veşnic īndrăgostit de fete de seama mea, mai mari ca mine, dar şi de femei īn toată firea (mai ales de ele!), fui dezvirginat de o mătuşă drăgălaşă, fină, citită, soţie de ofiţer īn retragere. Ea mi-a cumpărat şi Cronică de familie, īn trei volume cartonate, a lui Petru Dumitriu, apoi Ion Sīntu, de Ion Marin Sadoveanu, şi m-a ajutat, ascunzīndu-le īn geamantanul dīnsei, să fur de la un unchi din Curtea de Argeş, unde īmi petreceam vacanţele de elev şi student, Amantul doamnei Chatterley, versiunea strong, şi īncă vreo patru cărţi care m-au obsedat mereu, Golem, de Gustav Meyrink, Camera obscură, de Vladimir Nabokov-Sirin, şi două de Ştefan Zweig: Īn luptă cu demonul (Hölderlin, Kleist, Nietzsche) şi Tămăduirea prin spirit (Mesmer, Mary Baker-Eddy, Sigmund Freud). Mă īntorc la clasa a patra, cīnd am avut un coleg de bancă, fiul unui mic comerciant, al cărui frate mai mare adunase cărţi de aventuri cu duiumul, un pod īntreg. Citeam cīte două-trei cărţi pe zi! Am rămas cu patima asta. Şi, printr-un noroc imens, de prin clasa a noua, maică-mea lucrīnd la o şcoală unde era şi un profesor de idiş, Eleizer Frenkel, am avut acces la biblioteca lui fantastică. Nu i-am furat nici o carte!!! Īn timpul liber mă ocupam cu colecţionarea a fel de fel de boli. Am adunat multe: scarlatină, oreion, hepatită epidemică, t.b.c, diabet, o criză comiţială inaugurală, neo de piele (operat īn 2003), cīteva episoade depresive grave (cu internări la balamuc) etc. Nu ştiu de ce mi-a plăcut să fiu scriitor. Cert e că mi-am dorit dintotdeauna. Am ucis īn mine un mare fotbalist, un cīntăreţ celebru, un posibil detectiv particular şarmant
Am debutat cu versuri pe la 27 de ani, īn revista Luceafărul, iar īn volum la Editura Albatros, la 31 de ani. Din 1992 mi s-a dat o rubrică săptămīnală la Romānia literară, Cerşetorul de cafea. A fost īntreruptă o singură săptămīnă din cauză că īncepusem să scriu proză! Mai am şi-o rubrică īn Suplimentul de cultură, Crepusculul civil de dimineaţă, acolo īmi fac de cap! Acum m-am mai cumințit și īncerc, īmpreună cu Veronica D. Niculescu, tot īn SDC, fel de fel de Diabloguri.
_______________________________________
Without you I was broken but I'd rather be broke down with you by my side.
|
|
) . De murit tot voi murii asa ca
frumoasa ultima parte, pare trasa dintr+un basmŞ=
