ioio
Let's get retarded
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5184
|
|
Vara. Noapte . Mare. Costinesti. White horse. Galagie, lumea danseaza , parca cuprinsa de un val imens ce pare sa nu se mai termine, un val ce le ispira tuturor un parfum de fericire nebuna. berile curg una dupa alta pe gaturile uscate, tigarile le domina mana si creierul. Nu le mai pasa de nimeni si nimic. Seamana cu niste niste animale salbatice care nu au puterea de gandi in viitor. Present si atat. Nimic in rest nu mai conteaza decat distractia. Totul pare perfect in acest paradis al infernului. Totusi, ceva ma detaseaza de aceste momente de maxim exataz, ceva imi fura gandul si ma face sa devin melancolica. Ma retrag, pentru a fi singura…Hotarasc sa ma plimb pa malul marii. Plec fara sa fiu observata. In drum spre plaja nu aud comentariile cocalarilor, nu aud suntetul de la disocteci, imi aud doar gandurile, care rasuna ca un ecou in capul meu si imi tulbura linistea sufleasca. As vrea sa inteleg ceva, dar nu pot, pentru ca si acestea sunt neclare. Ajung pe malul marii. Marea inspumata pare beata. Apa este calda, mai calda ca niciodata. Valurile imi ating usor varful degetelor goale. Nu se aude nimic, decat suntetul marii, care parca ma chema spre ea ca un miraj ce voia sa ma cuceareasca. Coplesita de oboseala ma asez pe nispul incalzit peste zi si privesc spre orizont. Granulele de nisip imi maseaza usor corpul relaxandu’ma. Parca ma indeamna sa devin una cu pamantul. Marea doamna inca incerca sa ma hipnotozeze. Nu se vedea nimic in jur, decat razele lunii rotunde si clare. O luna cum nu mai fusese pana atunci, parea un glob de cristal in care urmeaza sa iti citesti viitorul. nu apuc sa ma oglindesc in minunata minge. O adiere de vant ce imi trece prin parul meu matasos imi indreapta privirea spre alt sens. Vantul parca ma indemna sa fiu iubita lui. Imi mangaia corpul plapand producandu’mi usor fiori.Totul e perferct: distractie maxima pe teresa preferta, prietenii mei alaturi de mine, ameteala de la bere si tigara, sunetul linistitor al marii, lumina mirifica a lunii. E nemapomenit, insa eu ma simt oarecum goala. Nici macar vantul, nici marea si nici luna nu ma mai implinesc .
De ce? Oare e din nou, din cauza lui? Nu are cum. Sau are?nu ma mai mint. E adevarat. El imi goleste din nou sufletul de copila.De ce nu l’am putut uita in tot acest timp? De ce inca imi umbla prin ganduri? Il urasc pentru ca il vreau aproape de mine, il urasc pentru ca vreau sa impartasesc alaturi de el toata aceasta iluzie a fericirii. Pentru prima oara in viata mea sunt dispusa sa daruiesc tot ce e al meu si el nu accepta. Nu poate, nu vrea. Ma respinge. Nu ii pasa. In zadar ii ofer tot cand el nu ia nimic. Doare sa fii respins si vreau sa ascund asta, dar nu pot pentru ca un suspin adanc ma tradeaza. Nu are rost si acum si accept. Asta e. imi ridic corpul proaspat atins de natura si ma intorc la terasa. Acolo aflu ca unii din prieteni m- au cautat disperati, dar nu imi pasa. nepasarea doar enorm, dar sunt mult prea orgolioasa pentu ca recunoaste ca pesoana care ma raneste cel mai mult sunt…eu. Ei parca vor sa imi zica ceva si nu stiu cum si cand. Nu ma intereseaza, nu acum. Imi intind mana spre bere. Atingerea degetelor mele fierbinti pe sticla rece imi stinge focul din suflet, din trup. Deodata ma reaprind incalzind in acelasi timp si trupul si sufletul si sticla. Nu reusesc sa o ridic deoarece mana mi se inclesteaza atunci cand din difuzoare se adue ‘rosu aprins”. o melodie ce imi umple sufletul gol de un sentiment ce nu poate fi definit. Simt tadare, suferinta, durere, emotie, dragoste, nedumerire. Simt ca nu mai resist. Ma simt legata intr’o camasa de forta ce ma sufoca usor, provocandu’mi o durere acuta, dar placuta. Sadic de placuta. Nu ma resist. E mult prea mult pentru. Sunt o biata copila care experimenteaza dragosteaza pentru prima oara. Doare, doare mult prea tare, si nestiind cum sa reactionez sar de pe banca si alerg spre mal plangand. Lacrimile imi incalzesc obrazul uscat in lipsa sarutarilor lui. Degeaba ma mai mint. Il iubesc, il doresc si el nici macar nu banuieste. De ce trebuie sa existe? De ce ma face sa sufar? Nu stie cat rau imi face fiind prietenul meu. Nu vreau sa il simt doar prieten, vreau sa il simt ca pe un iubit. Cer atat de mult? E pacat sa ceri sa fii iubit? De ce nu poate sa mi se indeplineasca dorinta asta? nu vreau nimic special. Vreau doar sa vina din vama aici, sa fie langa mine, sa ma iubeasca asa cum nimeni nu m’a iubit, sa managaie mai tandru decat vantul, sa imi sarute degetele mai bine decat marea, sa imi hipnotizeze ochii mai bine decat luna. Stiu ca poate. Dar de ce nu vrea?De ce unii pot avea tot si eu nimic? Nu mai pot. Simt ca nu mai resist. Vreau sa evadez. Vreau sa am aripi sa pot zbura, sa fiu deasupra lumii, sa simt ca eu o conduc. Vreau sa ajung pe un taram cald, plin cu flori colorate unde sa existe dragoste fara suferinta. Ma tezesc subit, realizand ca e doar un vis si Izbucnesc intr’un plans adanc ce imi usuca sufletul ca o seceta ingrozitoare. Doare si nu am ce face. Accept.
_______________________________________
Eu stiu, fericirea nu doarme
|
|
)
)
